In timpul Revolutiei Industriale, ziua de lucru de 8 ore era ceva de neconceput. In acea perioada muncitorii din fabrici lucrau intre 10 si 16 ore pe zi.
Pe 25 Septembrie 1926 Henry Ford, fondatorul producatorului auto Ford, a făcut o schimbare inovatoare, fiind una dintre primele companii semnificative care și-a schimbat politica de muncă la 40 de ore pe săptămână cu cinci zile lucrătoare, fără nicio modificare a salariilor.
Cu toate acestea, celebrul industriaș nu a făcut-o pentru confortul angajatului său sau pentru a le proteja sănătatea. Îngrijorările sale erau mai mult orientate către capital. El și-a dat seama că, dacă companiile ar face un profit, clienții trebuie să cumpere lucruri; și pentru a dori să meargă la cumpărături, clienții aveau nevoie să se relaxeze, să se distreze și să cumpere mașini pentru a putea circula. Pentru aceasta, aveau nevoie de mai mult timp liber.
Într-un interviu din 1926 pentru revista World’s Work, Ford a declarat: „Timpul liber este un ingredient indispensabil pe o piață a consumurilor în creștere, deoarece muncitorii trebuie să aibă suficient timp liber pentru a găsi utilizări pentru produsele de larg consum, inclusiv automobilele”.
„A venit vremea să ne debarasăm de ideea ca timpul liber al muncitorilor este timp pierdut”, a mai delcarat Henry Ford.
De asemenea, la inceputul anului 1914, un an marcat de o rată crescuta a șomajului si de greve, Ford a anuntat un salariu de 5 dolari pentru muncitorii barbati, pentru 8 ore de munca, in conditiile in care salariile erau in jur de 2.34 dolari pentru o zi de 9 ore de lucru. Suma mai mare de dublu a șocat pe toți industrișii dar a marcat o explozie a productiei si a insuflat un sentiment de mândrie angajaților Ford.
