Nici o masina sport de lux nu avut atatea succese sportive si comerciale ca Ferrari Testarossa. In 38 de ani Testarosa a castigat de mai multe ori cursa de 24h de la Le Mans si a fost vanduta, incepand din 1984, in mai mult de 1.000 de exemplare anual. Testarossa sau prescurtatul TR este alaturi de culoare rosie si sigla cu calutul cabrat, unul din simbolurile firmei Ferrari. Putini stiu ca numele de Tesrarossa-Cap Rosu, in traducere- vine de la capul de chiulasa vopsita in rosu. Si la fel de necunoscut este si primul Testarossa, care, surprinzator, nu avea 12 cilindri in V ci doar 4 in linie. A fost poate cel mai atipic motor construit vreodata de Ferrari. Acest prim Testarossa, numit 500 TR(500 pentru capacitatea unui cilindru), a aparut in 1956, ca urmas al lui Ferrari Mondial si a fost gandit in prima faza ca masina de strada.
Motorul sau, cu 4 cilindri, alimentat prin doua carburatoare dublu corp Weber, era derivat direct din cel de Formula 2 al modelului 500 F2. Acesta a castigat in varianta monopost in 1952 si 1953, cu Alberto Ascari la volan, titlul mondial al pilotilor de F1(a existat un singur campionat unificat pentru F1 si F2).
Succesul lui Ascari se datoreaza si excelentului motor proiectat de inginerul Aurelio Lampredi(autor si al motorului Lanciei 037). Enzo Ferrari a fost uimit de acest motor de 2L care, cu cei 180 CP ai sai se batea cu 200 CP motor V12 de F2 folosita in 1951. Frumoase performante pentru acele timpuri! Versiunea de curse a acestui model avea 190CP, cutie de viteze cu 4 trepte si frane cu tamburi. La Ferrari nu se ajunsese la un consens privind franele pe discuri. Cu toate aceasta masina lui Paul Frere castiga la clasa de 2l pe circuitul de la Spa si se claseaza pe locul trei in clasamentul general dupa doua Aston Martin DB 3S. Frere castiga cu 500 TR tot locul trei si in M.P. al Romei, desfasurat in padurea de la Castelfusano, dupa doua Maseratti de uzina pilotate de Jean Behra si Luigi Musso. Potentialul micutului Testarossa a captat atentia tuturor. Incurajata de acest succes, Ferrari a dezvoltat in 1956 o versiune mai puternica d 2,5l si 225 CP. Masina, pilotata de Olivier Gendebien si Maurice Trintignant, s-a clasat pe locul trei in cursa de 24h de la Le Mans. Acest model a marcat trecerea spre modelele V12. Cele mai celebre Testarossa raman fara indoiala, cele animate de faiomosul V12 de 3l, desenat de Lampredi pe baza vechiului V12 de 1,5l proiectat de Colombo in 1947. Acest motor a luat nastere ca urmare a schimbarii intervenite in 1958 in regulamentul Campionatului Mondial de F1, care permitea o cilindree maxima de 3l. Primul Testarossa V12 s-a numit 250 TR(250 pentru capacitatea cilindrica a unui cilindru) si a fost prezentata oficial la 26 mai 1957 cu ocazia cursei de 1.000 km de la Nurburgring. Masina avea caroserie de luminiu si cu doar 880 kg greutate era cea mai usoara dintre concurentele sale. Franele erau tot pe tamburi. Din pacate, in prima sa cursa – 24 h de la Le Mans, in 1957 – Gendeblen si Trintignant au abandonat in a opta ora din cauza spargerii unui piston. Din 1958 insa, 250 TR se va dovedi tot mai greu de invins. Astfel, in acest an 250 TR castiga cursa de 24 h de la Le Mans. Motorul dezvolta 293 CP la 7.500 rpm, deci aproape 100 CP/l, ceea ce reprezinta o performanta foarte buna si pentru o masina sport de strada din zilele noastre. In 1959, Testarossa trece in sfarsit la franele pe discuri si la cutia cu 5 trepte, iar in 1960 se introduce o suspensie independenta pentru rotile din spate. In acelasi an 1960, Ferrari perticipa la cursa de 24 h de la Lee Mans cu doua masini. Frere si Gendebien castiga cursa datorita unei tinute de drum excelente si a unui motor perfect. Ei au parcurs cei 5,5 km ai liniei drepte de la Hunandieres intr-o forma constanta, cu 7.3oo rpm in viteza a cincea. Cei 12 cilindri au fost un vis desi masina avea o aerodinamica buna. Datorita motorului sau Testarossa ajunge la 259km. Frere nu era insa multumit de aerodinamica masinii. Chemat in biroul lui Ferrari pentru a fi felicitat pentru victorie, Frere i-a marturisit lui „IL Comendatore” ca Jaguarul pilotat de el in 1956 si 1957 era mai rapid ca actualul 250TR desi nu era atat de puternic. Pilotul elvetian l-a intrebat pe acesta de ce nu acorda mai multa atentie aerodinamicii. Enzo Ferrari a raspuns in stilul sau :”vedeti d-le Frere, aerodinaica este pentru cei care nu pot construi motoare puternice”.
Insa cateva zile mai tarziu l-a chemat la el pe Bizarrini, inginerul ce se ocupa cu dezvoltarea masinilor de curse si dupa ce s-a asigurat ca totul e in regula cu motorul, i-a dat permisiunea sa imbunatateasca aerodinamica masinii.
Astfel, in 1961, 250 TR castiga inca o data cursa de la Le Mans, avand ca piloti pe Gendebien si Phil Hill, cel ce va castiga in acel an si titlul mondial de F1 pentru Ferrari. In 1962, aceiasi piloti, cu o masina mai puternica acum, castiga din nou 24 h de la Le Mans. A fost inca un cantec de lebada, pentru ca Ferrari a renuntat apoi la masinile sport cu motor fata. Incepuse deja testarea noului model 246 SP cu motor V6, derivat din cel de F1 si amplasat in pozitie centrala, care este intr-un fel stramosul lui Testarossa.
Vor trece insa peste 20 de ani pana cand Ferrari revina la numele Testarossa. Dar in 1984, anul marii reveniri, campionatul GT-urilor era inlocuit de cativa ani de Campionatul Sport prototip. Insa ramene succesul comercial, de care Testarossa se bucura si azi din plin, desi intre timp s-au schimbat multe lucruri.
Ferrari nu-si poate permite sa ingroape o istorie plina de glorie . In 1996, cand se vor implini 40 de ani de la aparitia primului Testarossa, 512TR va fi trimis la muzeu si va apare un nou model cu motor V12 preluat de pe 456 GT.
