Cand o persoana obtine la 16 ani brevetul de pilot de la Royal Air Force, cu siguranta ca existenta sa va fi, in continuare, spectaculoasa.
Donald Healey, unul dintre acei englezi dinamici din fire si cu initiativa era pasionat de automobilele sportive. El a sesizat o nisa de piata libera, intre modestul MGT si aristocraticul Jaguar XK 120, tocmai potrivita pentru ceea ce voia el sa faca. Pentru ca noul roadster sa nu aiba un pret piperat, Donald Healey a ales o parte mecanica de la un model de serie: Austin A 90 Atlantic.
Trenul de rulare era tot de origine Austin, instalatia de franare includea componente Girling, iar sasiul si caroseria din aluminiu specifice masinii au fost executate de Tickford. Aceasta adunatura promitea caracteristici interesante, insa avea sa pastreze pentru totdeauna amprenta imperfectiunii.
Se pare ca lumea a apreciat la Healey chiar si acest aspect. De elaborarea stilului masinii s-a ocupat designerul Gerry Coker, aspectul acesteia devenind unul dintre punctele forte de atractie pentru clientela. In elaborarea proiectului a fost antrenat si Geoffrey Healey, fiul lui Donald Healey.
Primul exemplar, numit Healey 100, a fost prezentat in 1952. John Bolster de la revista Autosport a fost invitat sa testeze masina, Donald Healey incercand astfel sa atraga atentia publicului. Pe o sosea din Belgia, intre orasele Osdente si Jabbeke, in conditii de trafic obisnuite, Bolster a reusit sa obtina media orara de 171km/h. El a ramas placut impresionat de performante insa a remarcat ca modul in care reactioneaza masina la comenzi cere o mana forte, care sa stie sa o struneasca. Cutia de viteze avea patru trepte, prima avand o demultiplicare foarte scurta. De altfel, cele mai bune acceleratii s-au obtinut plecand de pe loc cu treapta a doua. Modelele de serie produse ulterior aveau sa fie dotate cu cutii de viteze cu trei trepte. Un pilot obisnuit cu directia lui Healey si cu raspunsul brutal al acceleratiei este in masura sa puna in valoare performantele oferite de motor.
Greutatea redusa a vehiculului, de numai 987 kg, facilita obtinerea unor performante bune pentru acele vremuri, dar nu se putea spune ca Healey are un comportament sportiv riguros.
In vederea expunerii masinii la Salonul de la Londra, jantele din tabla ambutisata au fost inlocuite cu jante tip sport, cu spite. Healey-ul a venit pe propriile roti, trecand de pe strada direct in standul de expunere. Motorul nici nu apucase bine sa se raceasca si iata ca unul dintre vizitatorii care admirau deja automobilul a fost sedus de frumosul roadster. Pe loc el a decis sa se implice in chestiune. Sir Leonard Lord, patron al lui British Motor Corporation, din care facea parte si firma Austin, s-a aratat dispus sa-l ajute pe D. Healey la industrializarea masinii. Cei doi au batut palma si, spre surprinderea vizitatorilor salonului, placuta de langa masina pe care scria Healey a fost inlocuita cu o alta, pe care era scris Austin Healey.
Incepand din februarie 1953 roadstere-le rebotezate Ausin Healey BN1 au intrat in fabricatie la uzinele Healey, Warwick, unde s-a fabricat o prima serie de 20 de bucati. Ulterior, datorita cererii foarte mari de pe piata, o alta linie de montaj si-a inceput activitatea in luna Mai la Longbridge. Dupa referintele interne ale firmei, indicativul BN1 se descifreaza astfel” litera B reprezenta un motor cu cilindree intre 2 si 3 litri, N era codul caroseriilor cu doua locuri, iar cifra 1 arata ca era vorba despre prima varianta produsa.
Leonard Lord a vrut sa faca din Healey un vector de imagine al lui Austin, el solicitand pregatirea catorva exmplare pentru competitii. Stabilitatea in curbe a fost ameliorata, insa masina cerea in continuare vigilenta din partea pilotului. O problema era si puterea mare a motorului care, daca nu era bine dozata din acceleratie, ducea la pierderea aderentei de catre rotile motoare, urmata de derapaje surprinzatoare, greu de controlat. Din aceste motiv Pat Moss, sora lui Stirling Moss, a poreclit acest roadster „porcul”.
Doua Healey au concurat la Mille Miglia, insa fiabilitatea cutiei lor de viteze le-a tradat, ambele masini fiind constanse sa abandoneze.
Participand si la celebrele „24 de ore de la Le mans”, nici unul din cele doua exemplare de Austin Healey nu s-a impus, dar au reusit sa termine cursa pe locurile 12 si 14. Chiar daca aceste rezultate nu au nimic senzational, merita amintit faptul ca masinile de la Le Mans au fost doua modele strict de serie de la care nu fusesera demontate nici barele de protectie. Astfel, Healey avea din nastere un pronuntat caracter sportiv: motor puternic, suspensie joasa, greutate redusa, interior spartan. Usile se deschideau pe dinauntru, prin tragerea unui snur iar demarorul era actionat prin apasarea unui buton. Caldura degajata de motor se transmitea in habitaclu si, in regim de conducere sportiv, devenea aproape insuportabila.
Austin Healey a fost bine primit pe piata, intre anii 1953 si 1955 fiind fabricate 10.688 exemplare.
Fisa tehnica Austin Healey 100/4 BN 1
Motor: 4 cilindri in linie Cilindree: 2.660 cmc Alezajxcursa:87.3×111.1 mm Compresie:7,5:1 Putere maxima:90Cp la 4.000 rpm Racire cu circuit etans cu lichid Alimentare cu doua carburatoare SU HS 4 Transmisie:cutie manuala cu 3 trepte, arbore cardanic, punte spate motoare Lungime:3.836 mm Latime:1.537 mm Inaltime:1.257 mm Ampatament:2.286 mm Greutate:987 kg Acceleratia de la 0 la 100 km/h:10.8 secunde Viteza maxima:171 km/h.
